Cometa Trump. Republicanii au un candidat de care nu știu cum să scape

Surpriza la care se aștepta toată lumea, după cum consideră unii analiști americani care au acuzat ipocrizia raportării la Donald Trump ca la un personaj lipsit de substanță, care nu merită luat în seamă, s-a întâmplat marți noapte: matematic, având în buzunar în jur de 1.050 de voturi ale delegaților din cele 1.237 necesare pentru a obține candidatura, Donald Trump a devenit candidatul Partidului Republican la președinția SUA. Contracandidatul său, Ted Cruz, s-a retras din cursa din interiorul partidului, după ce Trump a câștigat alegerile primare și în Indiana, în a șaptea victorie consecutivă din ultimele săptămâni, în alegerile primare din diverse alte state americane. Practic, Trump își permite acum să piardă restul statelor în care se țin alegeri primare republicane, și tot ar câștiga nominalizarea pentru candidatura la președinția SUA.

„Dacă l-ai fi omorât pe Ted Cruz pe podeaua Senatului, iar procesul s-ar fi ținut în Senat, nimeni nu te-ar fi condamnat”, spunea Lindsey Graham, senatoare de Carolina de Sud, una dintre cei 17 candidați republicani la titlul de candidat oficial al partidului pentru noiembrie 2016. Considerat un antipatic chiar și de către mulți dintre colegii săi de partid, Ted Cruz a fost considerat însă cel mai mic dintre două rele, în comparație cu Trump, cursa acestuia s-a terminat printr-un eșec, arată Financial Times.

Senatorul republican Cruz a încercat să-l întreacă pe Trump la „conservatorisme” și la retorica privind problemele de securitate națională, recurgând în discurs la durități de genul „bombardării în masă” (carpet bomb) a Statului Islamic, chiar cu riscul victimelor civile, în Irak și Siria, până când ar afla dacă „nisipul strălucește în întuneric”, sau că ar extinde controversata închisoare militară de la Guantanamo Bay. Cu toate acestea, Cruz nu a reușit să învingă retorica populistă și lipsită de orice scrupul a lui Trump (chiar marți noapte a ajuns să îl acuze pe tatăl lui Ted Cruz că a fost văzut alături de asasinul lui John F. Kennedy), arată Foreign Policy.

Acum, republicanii se confruntă cu două paradoxuri: unul în interiorul partidului și al doilea în afara sa.

„Ironia momentului este că sezonul alegerilor primare a pus pe tapet slăbiciunile lui Hillary Clinton, care i-au făcut pe liderii republicani să saliveze la perspectiva campaniei electorale naționale. Acum însă se confruntă cu o întrebare la care nimeni nu poate răspunde pe deplin: le permite Donald Trump să capitalizeze problemele doamnei Clinton sau face din asta o misiune imposibilă?„, scrie Wall Street Journal.

Ruptura republicanilor: „NeverTrump” versus inamicul comun Hillary

Cu un candidat atât de puternic susținut prin voturile delegaților republicani, în interiorul partidului, ai zice că Donald Trump este un pariu sigur pentru candidatura republicană. Totuși, lupta internă este la apogeu tocmai acum, când Trump a devenit matematic câștigător al „primarelor”, și acesta este primul paradox creat de Trump.

Republicanii anti-Trump evaluează acum dacă sunt gata să se lupte cu propriul candidat în campania pentru alegerile generale, chiar dacă asta ar însemna o victorie pentru democrata Hillary Clinton. O strategie ar fi să stea pe bară în cursa pentru președinție, în ideea că Trump va pierde oricum în fața lui Hillary Clinton, iar o alta, mai drastică, ar fi să adune sprijin pentru un al treilea candidat republican care să mențină voturile tradiționale republicane, furându-i în același timp voturi lui Trump, scrie Washington Post.

Pentru mulți republicani, Hillary Clinton este mai acceptabilă decât Trump, nu pentru că ar plăcea-o pe candidata democrată, ci pentru că se pot lupta cu ea pe un teren familiar, decât să se uite la impredictibilul Trump cum remodelează Partidul Republican de la Casa Albă, mai scriu analiștii ziarului.

Mulți republicani se simt trădați de conducerea partidului, arată sondajele. Chiar în Indiana, marți noapte, 53% dintre republicani au declarat acest lucru, conform unui exit-poll, arată Wall Street Journal, motivul fiind probabil nu doar candidatura lui Trump, ci și faptul că deși au majoritatea în Congres, nu au reușit să oprească agenda președintelui Obama.

Chiar înainte ca urnele de vot din Indiana să se închidă marți noapte, iar Ted Cruz să facă pasul înapoi, mai mulți republicani proeminenți se distanțau de Trump, arată o analiză a Politico.

„Ora adevărului pentru mișcarea NeverTrump este acum. Sunt o mulțime de oameni care spun că îl vor susține pe candidatul GOP. A fost o poziție incongruentă de ceva timp, dar niciodată mai mult ca acum”, a declarat Steve Schmidt, strateg republican care s-a ocupat de campania lui John McCain din 2008. El consideră că „o importantă parte dintre oficialii republicani care au lucrat în administrațiile republicane, mai ales pe probleme de apărare și securitate națională, o vor susține pe Hillary Clinton„.

Cel puțin trei senatori republicani, din Nebraska, Carolina de Sus și Colorado, au anunțat după alegerile de marți noapte că se opun în continuare candidaturii lui Trump.

„Există un sentiment că dacă acesta este partidul meu, atunci nu vreau să mă mai identific cu el„, declară Katie Packer, adjunctul campaniei lui Mitt Romney și lidera organizației de finanțare a campaniei electorale Our Principles, care a cheltuit 10 milioane de dolari împotriva lui Trump, arată Politico.

„Dacă îl nominalizăm pe Trump, partidul e pierdut dincolo de acest ciclu electoral. Cred că pierdem o generație de femei, în numere mari. Există un sentiment printre femeile republicane cu care am vorbit că oamenii care l-ar nominaliza pe tipul ăsta nu au un respect real pentru femei – mai ales pentru femeile profesioniste. Ne văd mai degrabă ca în era Mad Men, când femeile își știau locul și aveau grijă de soți, găteau cina și își îndeplineau obligațiile sexuale, fără să aibă alt rol în societate. Și mai sunt alți oameni care îl susțin pentru că tipul ăsta e un rasist strident, iar ei se identifică cu asta”, a mai declarat Katie Packer.

Pe de altă parte, există republicani care chiar dacă nu îl agreează pe Trump, consideră că nu pot să trădeze partidul. „Există un consens între oamenii ca mine că ar trebui să ne urcăm în Trenul Trump, dacă nu, rămânem în urmă. Nu toată lumea crede că se dărâmă cerul, iar cei mai mulți dintre noi consideră că e mai bine să ne unim în spatele lui Trump și poate să pierdem în noiembrie, decât să riscăm să aruncăm în aer partidul, încercând să îi luăm candidatura la convenție„, a declarat un oficial al Comitetului Național Republican.

„Nu aș cădea în maniera lui Trump de a-i acuza pe cei care nu sunt de acord cu mine că sunt oameni răi, dar e foarte greu pentru mine să găsesc vreun principiu prin care Donald Trump este aliniat Partidului Republican. Este același argument folosit de Partidul Comunist – trebuie să o faci pentru partid. Nu voi respecta această logică a lui Brejnev. Dacă partidul nu reprezintă nimic decât alegeri, atunci nu reprezintă nimic„, a declarat și Stuart Stevens, strategul care condus în 2012 campania republicanului Mitt Romney.

Handicapurile succesului: Trump sperie mulți republicani, dar și „coaliția Obama”

Mai sunt luni de zile până la alegerile din noiembrie, iar Donald Trump a sfidat până acum mai multe așteptări sau predicții, însă analiștii de la New York Times arată că Trump se află cu 10% în spatele lui Hillary Clinton în sondaje, atât la nivel național, cât și în unele state considerate cheie pentru lupta electorală.

„Poate că majoritatea americanilor nu o place pe Hillary, dar spune că îi e frică de Trump. Pentru a avea o șansă, trebuie să schimbe asta”, scrie New York Times, publicație care a sprijinit de multe ori candidații democraților.

Și asta constituie al doilea mare paradox al candidaturii lui Trump: un candidat de succes în rândul Partidului Republican, care în afara sa, la nivel național, nu stă chiar așa de bine, ba aduce chiar pierderi.

Marea problemă a lui Trump ar fi că este cel mai nepopular nominalizat de partid din istoria recentă a alegerilor, cu aproape două treimi din electorat având o opinie nefavorabilă față de el, mai scrie New York Times. Susținerea sa este la pământ în rândurile așa numitei „coaliții Obama” – electoratul tânăr, non-caucazian și educat despre care se spune că a ajutat la realegerea lui Obama în 2012.

Pe de altă parte, mai arată New York Times, nici Hillary Clinton nu are succes la acest electorat al lui Obama – tinerii mergând mai degrabă pe mâna lui Bernie Sanders, contracandidatul lui Clinton la alegerile primare din rândurile Partidului Democrat. Totuși, în comparație, cu Trump, Hillary conduce în sondaje mai bine decât o făcea Obama în rândul votanților de 18-29 de ani.

Spre comparație, pe acest segment de electorat, Trump ar trebui să aibă același succes ca Ronald Reagan în 1984, când acesta a recuperat 18%, și asta abia l-ar aduce la egalitate cu Hillary Clinton. Totuși, spre deosebire de 1984, electoratul non-caucazian constituie aproape 30%, nu 14%, ca atunci.

Un alt mare handicap al lui Trump la nivel național este că nu reușește să convingă femeile albe și votanții educați, adică electoratul lui Mitt Romney. Doar 29% dintre femeile albe ar vota cu Trump, iar dintre absolvenții de liceu, doar 23%, arată un sondaj recent ABC-Washington Post.

Sondajele mai arată și că Trump pierde votanți albi în statele unde Mitt Romney i-a câștigat de la democrații lui Obama, în 2012 – precum Colorado, Pennsylvania sau Wisconsin, pentru că Trump nu reușește să se conecteze cu clasa muncitoare caucaziană. Trump pierde voturi spre exemplu și în Utah, stat republican prin excelență și cu un nivel ridicat de educație și chiar dacă Clinton nu ar câștiga în Utah, este un semnal de alarmă într-un stat unde democrații nu au strâns mai mult de 35% la alegeri în ultimele 11 scrutinuri.

Neajunsurile strategice și demografice ale lui Trump pentru republicani

O analiză a Wall Street Journal arată că Donald Trump nu se înscrie deloc în linia candidaților republicani de până acum, adică a celor testați și copți pentru lupta pentru președinție. După ce au pierdut în 2012 alegerile pentru a doua oară în fața democratului Barack Obama, republicanii s-au gândit că trebuie să-și extindă baza electoratului, dat fiind faptul că Obama a fost votat de hispanici și tineri în mare proporție.

Trump a reușit să o facă, însă tocmai pe dos. A activat o mulțime de albi mai în vârstă din clasa muncitoare, speriind și mai tare electoratul latino-american, prin retorica sa anti-imigrație. Trump se bazează pe faptul că avantajele grupului activat vor întrece dezavantajele grupului pierdut de votanți, însă e un pariu subțire.

Republicanii au pierdut și mulți activiști pe care îi atrăseseră în partid în ultimii ani, inclusiv foști democrați sau albi din clasa muncitoare, care au dezvoltat între timp ură pe deciziile liderilor partidului republican.

Acest lucru slăbește partidul, dar a și contribuit la succesul lui Trump în alegerile primare, arată WSJ. O parte din succesul magnatului se datorează faptului că el se declară un om de afaceri de succes, care știe cum să își atingă obiectivele, în timp ce politicienii nu știu, iar acest argument a prins într-un Partid Republican unde liderii nu au reușit să îndeplinească mare lucru din ce și-au propus, mai ales în raport cu agenda democrată a președintelui Obama.

Alegerile primare ale republicanilor se vor mai desfășura în 9 state, cele mai importante ca număr de delegați și voturi fiind în California, în iunie.